Ca sa se tempereze, se ridica de pe scaun si masura camera in lung si-n lat. Asa i-au cazut ochii pe bijuteriile pe care patroana le avea lasate pe blatul bufetului. Mai sa fie! il seconda demonul. Asta are bani, nu gluma! Daca le imprumutam si noi cateva zile, crezi ca se prinde? Taci, demone! Ce sa facem noi cu ele? Nu vezi ca sunt bijuterii de dama? Doar nu te gandesti sa le dam proaspetei noastre sotii! Ai putea sa spui ca i le-ai cumparat cu bani de imprumut si sa ceri contravaloarea! Fugi de-aici! Cine m-ar crede? Dar daca ar merge, am avea bani de pacanele si... Fii serios! Atunci am putea face asa. Le luam, le ducem la Arad la amanet, facem cateva ture la pacanele, le rascumparam si ramanem cu un fond de rulaj. Apoi... Nu-i rea ideea. Sa vedem cat putem profita de ea! Cu trenul de dupa-amiaza facem un drum la Arad.
Cu gesturi de prestidigitator a strecurat bijuteriile in buzunarul pantalonilor si s-a apropiat de masa elevului. (...)
