Romanul Detonarea incepe chiar din 1918, anul Marii Uniri, si se sfirseste in zilele noastre, urmarind povestea a patru generatii ale unei familii, de-a lungul unui secol de transformari radicale pentru destinul Romaniei. Reprezentantul fiecarei generatii are cite un mentor, o calauza care intervine decisiv in viata lui, dar intilnirile ce par la inceput providentiale se dovedesc de cele mai multe ori a fi fatale. Apar astfel nume importante ale istoriei, scriitori, gazetari sau politicieni, iar tabloul general este acela al unei impletiri intre bune intentii si perfidie, intre naivitate si ticalosie, intre idealism si cinism. Strabunicul, bunicul, tatal si fiica, desi foarte diferiti intre ei, construiesc, pe rind, cite o bucatica din destinul tragic al intregii familii, care isi urmeaza cursul decada dupa decada.
„Am incercat sa evit tentatia unei fresce minutioase si chiar plictisitoare si sa pun in prim-plan esentele, subscriind la ceea ce spunea Cioran, ca vom ajunge intr-o vreme cind nu vom mai citi decit telegrame si rugaciuni. Romanul acesta este asadar o contopire a rugaciunii cu telegrama...” (Dan Stanca)
Dan Stanca s-a nascut pe 30 septembrie 1955. A debutat editorial cu romanul Vintul sau tipatul altuia in 1992. Pina in prezent i-au aparut 25 de romane, printre care Domnul clipei (2000), Mut (2006), Noaptea lui Iuda (2007), Craii si mortii (2012), Boala si visul (2013), Inaintemergatorul (2016), Anii frigului (2017), Cum mi-am distrus viata (2017). A fost recompensat cu: Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania (Apocalips aminat, 1998; Drumul spre piatra, 2003; Boala si visul, 2013; Ghetsimani ’51, 2016); Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (Domnul clipei, 2001; Cei calzi si cei reci, 2009); Premiul Fundatiei „Flacara“ (Ritualul noptii, 1999); Premiul revistei Ateneu (Noaptea lui Iuda, 2008).
