Traducere si note de Luminita Balan
Una dintre cele mai inovatoare si importante voci literare din China, Can Xue isi numeste creatia „literatura a sufletului“, afirmand, in marginea experimentului postmodern, ca tot scrisul ei e autobiografic. Fetele dragostei pe care le propune pentru noul mileniu sunt multiple, nu se exclud una pe alta si nu apeleaza la morala. Satirica, tragica, trecatoare, durabila, frustranta, satisfacatoare, mercantila sau pur si simplu idealizata, iubirea prinde viata intr-un caleidoscop de povesti intrepatrunse din China contemporana. O ratacire sufleteasca dublata de una fizica pare sa lege personajele din acest roman, toate in cautarea unei identitati pierdute, a unui sens care le scapa mereu printre degete.
La treizeci si cinci de ani, Niu Cuilan e vaduva si lucreaza ca magazionera la fabrica de instrumente de masura. Are ocazional cate un iubit, dar la centrul spa unde ii place uneori sa inoate il intalneste pe Wei Bo, client fidel al bordelului de aici. Inceputul relatiei lor inseamna si intrarea ei intr-o lume noua, unde cunoaste lucratoare dornice sa scape de munca lor istovitoare pentru a deveni prostituate, nu numai in cautarea unui nou statut intr-o societate industrializata, in care supravegherea e constanta, ci si a iubirii. Strainii se dovedesc brusc a fi vechi cunostinte, drumurile necunoscute duc in locuri familiare, iar intalnirile intamplatoare nu surprind pe nimeni. Cand o fericire abia perceptibila pare sa fie atinsa, insinuarea magicului e mereu ratata si se produce o ruptura care anunta revenirea la realitatea de multe ori nemiloasa.
