Fata cu gust de portocale - Nela Diana Radu Grigorescu

In cultura universala, portocaliul simbolizeaza echilibrul dintre spirit (galben, auriul divin) si fizic (rosul htonian), o fragila punte de legatura intre suflet si trup. Poate tocmai de aceea el poate intruchipa fie revelatia iubirii, fie desfraul (intr-un sens pur carnal). Alegerea portocalei ca laitmotiv al romanului nu este deloc intamplatoare: fiind un fruct cu multi samburi, civilizatiile asiatice o considera un simbol al fertilitatii, fiind oferit cadou cuplurilor tinere inca din Antichitate. Aici, simbolistica depaseste analogia clasica a fructului rotund, feliat, cu Pamantul si meridianele sale. Macrouniversul Emmei nu tranziteaza granitele realului cotidian, al oraselelor de provincie romanesti de dupa Revolutie. Pe de alta parte insa, microuniversul sau il depaseste in complexitate si amploare pe primul: nu vorbim aici despre un personaj cu multiple personalitati, ci despre o tanara care se confrunta constant cu diversitatea rolurilor atribuite femeilor de pretutindeni - fiica, iubita, mama, eleva, adolescenta, studenta, angajata, colega, prietena etc. Astfel, asumandu-si (din punct de vedere social si civilizational) aceste „titulaturi", Emma se dedubleaza constant, jongland cu mai multe eu-uri cu meniri diferite, imposibil de aliniat unui sine central; contrar stereotipului simbolic, portocalele nu sunt sfere perfecte, iar natura lor tine de efemer, intrucat coaja nu poate proteja in totalitate fructul, iar loviturile externe pot degrada cu usurinta interiorul. Cu alte cuvinte, anticipam deja o realitate deopotriva lumeasca si controversata: fata cu gust de portocale nu va atinge niciodata perfectiunea si nu va fi sortita lucrurilor marete, fiindca acestea, contrar asteptarilor, nu fac parte din cotidianul uman. Or, in fiecare femeie exista o fata cu gust de portocale.
Ana-Maria Rosca