Editia a IV‑a
„Major ca tema este paradoxul tranzitiei: coexistenta trecutului cu prezentul, a libertatii cu noile constrangeri, a provincialismului est-european cu occidentalismul fetisizat. Talentul incontestabil de prozatoare al Gabrielei Adamesteanu este datorat capacitatii de a fuziona aspectele particulare din viata personajelor cu cele care tin de cazul general istoric, fara a cadea in tendentiozitate sau postulate grosolane. Atat in traumele colective (avortul, cutremurul sau 9/11), cat si in micile drame ale personajelor, ba chiar si in descrierile de mediu, naratorul face o implicita referire la dimensiunea politica si sociala. Romanul problematizeaza idealismul societatii romanesti, entuziasmate de posibilitatea deschiderii catre civilizatia occidentala. Cinismul lui Petru, exaltarea Sultanei, dezamagirea lui Aurelian, disparitia Claudiei, ba chiar si violenta din familia menajerei Tincuta contureaza o fresca verosimila a acestui tip de societate.“ (Mihnea Balici)
