Gon este un pui de vulpe orfan caruia ii place sa faca tot felul de boacane. Pentru el, un taran care pescuieste la rau este doar un prilej de joaca, asa ca ii fura pestii. Gon afla mai tarziu ca acesta ii pescuise pentru mama lui bolnava. Peste cateva zile, mama lui Hyōjū se stinge, iar Gon, cuprins de remuscari, cauta sa-si repare greseala si sa-l ajute pe Hyōjū, acum singur si el.
Povestea lui Gon, puiul de vulpe orfan, da nastere unor emotii intense in sufletul copiilor, dar si unor intrebari esentiale despre viata. Cat de bine ii intelegem pe ceilalti? Cat de bine ne inteleg ceilalti pe noi? Putem gresi fara sa vrem? Ne putem repara intotdeauna greselile? Ce inseamna sa fii bun?
Povestea aceasta am auzit-o in copilarie, de la Mohei, un batran din satul in care m-am nascut. Se spune ca in vremuri indepartate, pe colina Nakayama, din apropierea satului nostru, era un mic castel, al carui stapan era un nobil ce purta acelasi nume. Nu departe de castel, in adancul muntelui, traia Gon. Pui de vulpe orfan, Gon isi ducea singuratic zilele intr-o vizuina pe care si-o facuse printre ferigile stufoase din padure. De era ziua in amiaza mare sau noapte, Gon avea obiceiul sa hoinareasca prin satul de langa munte si sa faca tot felul de boacane. De pe ogoare scormonea si scotea cartofii dulci, pe care apoi ii arunca peste brazdele de pamant. Dadea foc lujerilor de rapita pusi la uscat sau se furisa in spatele caselor si tragea de funiile atarnate la stresini pe care taranii insirasera la soare ardei iuti. Dupa isprava, o lua la goana mancand pamantul, cu funiile atarnand in urma lui.
