Iluzia autoexilului - Camelia Stanescu

Iluzia autoexilului o carte adevarata. Un roman care recurge la sublimare modelul spiritual devine matrice. Pe mine m-a fascinat. L-am citit pe nerasuflate. Cu mijloace livresti consacrate de Proust Faulkner si la noi de Gabriela Adamesteanu in acest roman e folosita din plin dimensiunea timpului. Prezentul trecutul si viitorul se combina intr-un fluid continuu de simultaneitate temporala a unor trasee care se intretaie ramanand totusi distincte. Amintirea si nazuinta sunt aduse in prezent prezentul cititorului pentru ca el sa poata exersa trairi sau pentru a le cauta pe cele ideale. Acest prezent devine astfel timp martor timp reper timp criteriu al visarilor. Naratiunea se desfasoara normal intr-un cotidian obisnuit. Recunosti viata noastra din anii 60- 70- 80 ai secolului trecut dar si viata din timpul prezent anul 2019 asta o sa-ti placa mult Zenaida. Aceasta viata cotidiana e trecuta prin filtrele relatiilor experientelor sperantelor umane si dobandeste cred eu semnificatii si straluciri deosebite. E ridicata la rang de valoare artistica si chiar filosofica. Nu Zenaida nu exagerez ... In ciuda spatiului cenusiu fara perspectiva creat de comunism se pune foarte concret problema adevarului cum a fost mai bine Sa evadezi sau sa suporti avand taria de a rezista chiar si fara speranta Cine s-a izbit pana la urma de deziluzie Cine nu mai are curajul nici sa-si retraiasca bobocii nedeschisi ai amintirilor din vremea cand ele ar fi putut sa fie in floare Cine e invingatorul cel care a evadat refugiindu-se departe sau cel care a supravietuit ramanand acasa Care dintre preturi a meritat Apare aici si un cult embrionar al indoielii. Sunt curios ce vei crede tu Zenaida despre toate astea. O sa te mai fascineze ceva in romanul de debut al prietenei tale. Iubirea e trinitara cauza terapie si efect. Iubirea e omniprezenta. Iubirea patrunde si invadeaza rodnic pana si realitatea virtuala. Internetul isi deschide generos poarta si ea virtuala pentru gerunziile NAVI-GANDIND NAVI-IUBIND. Eugen Hac