„Inchide usa, Nora!” este o incursiune in felul in care pierderile timpurii, abandonul, doliul si relatiile afective nesigure pot modela, uneori in tacere, modul in care un om iubeste si traieste.
Cartea urmareste traseul vietii unei femei care poarta in interior ecoul unor usi trantite prea devreme. Plecarea tatalui, moartea mamei, relatiile marcate de absenta si ambivalenta afectiva, sunt experiente de viata care sapa in structura interioara a personajului. Nora ajunge sa caute in iubire nu doar apropiere, ci dorinta ca, macar de data aceasta, cineva sa ramana.
Din punct de vedere psihologic, povestea de viata este valoroasa tocmai pentru ca nu simplifica suferinta, nu transforma vindecarea intr-un moment spectaculos, nici iubirea intr-o solutie salvatoare. Dimpotriva, arata ca uneori omul confunda intensitatea cu iubirea, asteptarea cu loialitatea, nelinistea cu profunzimea. Aceste confuzii sunt redate cu autenticitate, fara moralizare, dar si fara idealizarea relatiilor care ranesc.
Ca psiholog, am apreciat in mod special felul in care cartea surprinde diferenta dintre supravietuire si vindecare. Nora functioneaza, studiaza, munceste, devine psiholog, ii asculta pe ceilalti si le intelege mecanismele. Totusi, in interiorul ei, copilul ranit continua sa astepte o intoarcere, o explicatie, o vindecare.
Avem in fata un roman sensibil, introspectiv si uman, care invita cititorul nu doar sa o inteleaga pe Nora, ci sa se intrebe, cu sinceritate, in fata propriilor usi interioare: ce mai tin deschis din frica, din dor, din obisnuinta sau din nevoia de a fi, in sfarsit, ales?
Daniela-Monica GUZU
Psiholog clinician/expert psiholog judiciar
