Scriind „Inimi de vrabiute”, am deschis poarta spre un alt secol, spre o alta viata, in parte intr-un oras in care traisem, dar niciodata atat de intens.
Strazile din Iosefini, cele care ma inspirasera, purtau inca urme de pasi. Cladirile, dincolo de gloria pierduta si fostul iz de „palazzo“, ascundeau inca secrete, inchideau povesti care se trezeau la viata.
Asa am pornit intr-o calatorie extraordinara, in care mi-a fost permis sa insotesc destine, sa traiesc impreuna cu personajele cartii in mediul aparent idilic de pe mosia Magurenilor, sa le impartasesc trairile, sa le cunosc cele mai ascunse secrete, dar mai ales sa inteleg ce se petrecea in sufletul fiecaruia dintre ele… in inimile lor de vrabiute.
Restul e aici, o harta emotionala pentru un drum de strabatut impreuna. Acum e randul tau sa traiesti povestea.
Iti doresc lectura placuta!
