„Coridoarele erau interminabile... erau sute de patuturi, cu bebelusi roz care tipau, dormeau sau se hraneau... Si totusi ma surprinde ca robotii pot satisface nevoia lor de afectiune. (...) Zari siluete mici de baieti si fete alergand nebuneste... fara sa le pese ca goneau pe suprafata unei lumi, cu nimic altceva decat aerul si spatiul gol deasupra lor...
Si unde se duc copiii cand pleaca de aici, pe domeniile parintilor? O, ceruri, nu! Pe domeniile lor. Rata mortalitatii echivaleaza in medie cu numarul absolventilor.
(...)Dupa ce tinerii pleaca de la ferma, cum faceti ca ei sa se poata curta,... sa se cunoasca reciproc? Perechile sunt alese pe baza analizei genetice, de regula de la o varsta foarte frageda. Nu e asta modul cel mai rational? Sa se casatoreasca? Niciodata! E un proces foarte traumatic. Se gandi apoi la Pamant si ofta.”
ISAAC ASIMOV - Soarele Gol
