Marea carte a uitarii - Gabriel Chifu

Cronica de autor intocmita a unor intamplari aproape reale petrecute intr-un oras aproape imaginar. Cronica de autor intocmita a unor intamplari aproape reale petrecute intr-un oras aproape imaginar nu se putea o mai buna caracterizare a Marii carti a uitarii decat acest subtitlu al romanului lui Gabriel Chifu. Nu e vorba doar de impletirea fireasca in orice roman dintre realitate si fictiune ci de ceva mai mult. Tot autorul gaseste cuvintele potrivite intr-o precizare din pagina de garda N-am descris ce s-a petrecut am descris ce mi-am imaginat ca s-a petrecut. Formularea se aplica nu numai romanului de fata ci si celorlalte romane ale lui Gabriel Chifu si in principiu oricarei scrieri care apartine genului romanesc de ieri si de azi. In fond orice roman este o fictiune chiar si cel autobiografic sau cu termenul pus in circulatie in 1977 de romancierul si criticul francez Serge Doubrovsky autofictional . Nu cantitatea de realitate il defineste ci perspectiva subiectiva asupra realitatii. Cronica lui Gabriel Chifu este un roman realist impregnat de istorie contemporana si totodata o parabola in care viata de zi cu zi pe o perioada intinsa a unui oras oarecare e zugravita din unghi moral si politic. Marea carte a uitarii uitarea care-nchide-n scrin cu mana ei cea rece eveni-mente si destine este deopotriva o Mare carte de invatatura in care nu e vorba doar de personaje si de intamplari fictive ci de noi toti oameni reali fie ca am trait in acea epoca si intr-un loc asemanator fie ca ne-am nascut mai tarziu si intr-un loc diferit situatie care va deveni in viitor absolut normala pentru toti cititorii fiindca noi toti avem de invatat din lectiile istoriei. Cu atat mai mult cu cat ceea ce citim nu este o pagina de istorie ci un roman si inca unul exceptional in care imaginatia potenteaza semnificatia faptelor si le imprima un caracter de universalitate de care niciunul dintre noi nu e neaparat constient cand le traieste sau cand ii sunt relatate de o straina gura. In pofida pesimismului autorului de la sfarsit ii citim romanul ca sa invatam sa nu uitam. NICOLAE MANOLESCU