Cea mai frumoasa poveste de iubire
Un copil, o floare, o stea licarind in imensitatea cerului...
Un copil, o floare, o stea licarind in imensitatea cerului...
Ce poate fi mai fascinant, mai pretios decat aceste simboluri ale bucurieide a trai, ale frumusetii oamenilor, ale profunzimii Universului? Ah, da, desigur: mai e, nevoie, absolut obligatoriu, si de ceva care sa le uneasca, sa le determine mai intai sa se apropie, apoi sa se contopeasca de la sine intr-o entitate unica, intr-un trup material indestructibil si mai ales in unul limpede si etern alcatuit din vise si taceri, din priviri si zbateri de gand, din dorinte si mangaieri fara atingere. Iar acest liant magic nu poate fi altul decat iubirea - acea esenta pura obtinuta prin truda si jertfa, in alambicul alchimic al sufletului uman.
"Asadar, in prima seara m-am culcat pe pamantul gol, la mii de mile departare de orice taram locuit. Ma simteam mai izolat dacat un naufragiat aflat pe o pluta in mijlocul oceanului. Asa ca va inchipuiti cat de uimit am fost atunci cand, la ivirea zorilor, o ciudata voce subtire si cristalina m-a trezit din somn. Spunea:
- Te rog... deseneaza-mi o oaie!
- Ceee?...
- Deseneaza-mi o oaie!...
Am sarit direct in picioare, ca si cum as fi fost lovit deodata de un fulger."
"Asadar, in prima seara m-am culcat pe pamantul gol, la mii de mile departare de orice taram locuit. Ma simteam mai izolat dacat un naufragiat aflat pe o pluta in mijlocul oceanului. Asa ca va inchipuiti cat de uimit am fost atunci cand, la ivirea zorilor, o ciudata voce subtire si cristalina m-a trezit din somn. Spunea:
- Te rog... deseneaza-mi o oaie!
- Ceee?...
- Deseneaza-mi o oaie!...
Am sarit direct in picioare, ca si cum as fi fost lovit deodata de un fulger."
