Traducere din limba franceza si note de Ileana Cantuniari
„In loc sa culegem si sa publicam perlele loazelor, care amuza atitea cancelarii ale profesorilor, ar trebui sa scriem o antologie a profesorilor buni. Literatura nu duce lipsa de asemenea marturii: Voltaire aducindu-le un omagiu iezuitilor Tournemine si Poree, Rimbaud aratindu-si poemele profesorului Izambard, Camus scriindu-i scrisori filiale domnului Martin, preaiubitul lui invatator, Julien Green reamintindu-si cu afectiune de imaginea vie si plina de culoare a domnului Lesellier, profesorul lui de istorie, Simone Weil aducindu-i laude profesorului ei, Alain, care la rindul lui nu-l va uita niciodata pe Jules Lagneau, care i-a trezit apetitul pentru filozofie, J.-B. Pontalis celebrindu-l pe Sartre, care «transa» atit de mult fata de toti ceilalti profesori ai lui… Daca, pe linga portretul profesorilor celebri, aceasta antologie ar propune portretul neuitatului profesor pe care aproape cu totii l-am intilnit macar o data in timpul scolaritatii, poate ca am face putina lumina asupra calitatilor necesare practicarii acestei stranii meserii.” (Daniel Pennac)
„In loc sa culegem si sa publicam perlele loazelor, care amuza atitea cancelarii ale profesorilor, ar trebui sa scriem o antologie a profesorilor buni. Literatura nu duce lipsa de asemenea marturii: Voltaire aducindu-le un omagiu iezuitilor Tournemine si Poree, Rimbaud aratindu-si poemele profesorului Izambard, Camus scriindu-i scrisori filiale domnului Martin, preaiubitul lui invatator, Julien Green reamintindu-si cu afectiune de imaginea vie si plina de culoare a domnului Lesellier, profesorul lui de istorie, Simone Weil aducindu-i laude profesorului ei, Alain, care la rindul lui nu-l va uita niciodata pe Jules Lagneau, care i-a trezit apetitul pentru filozofie, J.-B. Pontalis celebrindu-l pe Sartre, care «transa» atit de mult fata de toti ceilalti profesori ai lui… Daca, pe linga portretul profesorilor celebri, aceasta antologie ar propune portretul neuitatului profesor pe care aproape cu totii l-am intilnit macar o data in timpul scolaritatii, poate ca am face putina lumina asupra calitatilor necesare practicarii acestei stranii meserii.” (Daniel Pennac)
Unul dintre cei mai iubiti scriitori francezi contemporani, Daniel Pennac s-a nascut in 1944, in Maroc. Si-a petrecut copilaria in Africa si in Asia. A obtinut licenta in litere la Nisa si, asa cum el insusi declara, „de vreme ce nu voiam sa ma fac ziarist, am devenit profesor de franceza”. Debuteaza in 1973 cu un pamflet intitulat Cui serveste serviciul militar? In 1979 scrie impreuna cu romanul Tudor Eliad doua romane politice burlesti in maniera lui Ilf si Petrov: Copiii Ialtei si Mos Craciun. In 1985, dupa o calatorie in Brazilia si in urma unui pariu, publica la prestigioasa editura Gallimard romanul La capcaunii veseli (Polirom, 2002, 2012), actul de nastere al celebrului Benjamin Malaussene. Ii vor urma Zina carabina (1987; Polirom, 2003), Micuta vinzatoare de proza (1989; Polirom, 2004), distins cu premiul Livre Inter, Domnul Malaussene (1995), Domnilor copii (1997, ecranizat in acelasi an), Fructele pasiunii (1999; Polirom, 2004) si Dictatorul si hamacul (2003; Polirom, 2005, 2014), romane ale caror tiraje depasesc un milion de exemplare. Pennac este, de asemenea, autorul unui eseu extrem de hazliu intitulat Ca un roman (1992), in care le aminteste celor care poate au uitat faptul ca lectura, asemenea iubirii, prelungeste viata. In iunie 2002 i-a fost decernat Premiul International Grinzane Cavour, iar in 2008 marele premiu Metropolis bleu pentru intreaga sa cariera.
