Norocul editia 2022 - Ioan Slavici

Abia sosita acasa si ramasa singura a inceput sa-si dea seama despre toate cele petrecute si sa planga amar lacrimi de durere si de rusine. Ii venea sa-si curme zilele cand se gandea cum incetul cu incetul a cazut si cat de departe a ajuns in caderea ei. Si nu din nepricepere ajunsese acolo unde se afla ci stiindu-le toate intelegand cursele ce i se pun si simtindu-se mai tare decat ca sa se teama. Iar acum nu mai putea sa se intoarca nici sa se opreasca. Se socotea nemernica umilita nenorocita afara din cale dar sufletul ii era plin de o nespusa dulceata si ea-si inchidea ochii ca sa nu mai vada nimic din cele ce-ar fi putut s-o tie in Ioc. Nu-mi pasa nu-mi pasa striga ea. Apoi ma omor Dar a adormit in cele din urma si ziua urmatoare cand s-a desteptat din somn lucrurile i se infatisau cu totul altfel. Ioan SLAVICI - Norocul