Bruno este elev intr-o scoala de cartier si, cum altfel? Nici prin cap nu-i trece sa nu se integreze perfect in trendul a ceea ce el numeste un liceu nasol. Asa ca si-a construit atent o imagine de puslama a clasei, cu ambitii de a deveni campion in domeniu.
Bruno are un talent redutabil cand e vorba sa faca farse, care de care mai scandaloase pentru profesori. Miza? Prestigiul in randul colegilor, care se asteapta ca, in fiecare ora, Bruno sa le mai zica una de-a lui. Riscul? Zero – si lui Bruno ii place la nebunie cifra asta, asa cum ii place sa dea foaia alba la teste. Oricum nu da doi bani pe adulti; in consecinta, aprecierea lor – fie ca sunt profesori sau parinti – il lasa rece.
Dar pana si cei mai buni bufoni au parte de cate o surpriza. Pentru Bruno, asta inseamna aparitia in clasa lui a unei colege noi, Madeline.
Admirabil scrisa, cartea vorbeste cu realism, dar si cu delicatete despre un univers pe cat de autentic, pe atat de fragil – despre adolescenta si despre atatea lucruri importante care o definesc sau o influenteaza. Vorbeste despre scoala, prietenii, diferente si inadecvare, despre importanta imensa a unui cuvant sau gest, despre a-l vedea cu adevarat pe celalalt si, mai ales, despre a te lasa vazut asa cum esti de fapt.
