O raza rataceste prin lumea oamenilor pentru a gasi un loc vrednic sa-si incheie calatoria...
Se gandeste mama: cate necazuri, cate deznadejdi, si acum! Si cum gandea astfel, o lacrima, curata ca un margaritar, ii izvoraste din ochi mamei, si i se anina pe geana. Si-atunci raza pribeaga se topi in lacrima si-o polei. Iar copilasul, care demult nu se mai inviorase, o zari; intinse manuta spre obrazul mamei si zambi usor.
