Orasul cu salcami nu se impune prin monumentalitate, ci prin revelatia unei noi sensibilitati. În spatele naratiunii se intrezareste un alt mod de a privi existenta: adolescenta ca teritoriu al incertitudinii, interioritatea ca spatiu privilegiat al devenirii. Astfel de scrieri, desi imperfecte prin constructia lor, sunt fertile prin respiratia pe care o insufla literaturii: deschid un orizont de meditatie asupra locului fiintei in tesatura realului.
Asemenea lui Eliade, in incercarile sale de inceput, Sebastian muta centrul de greutate al romanului dinspre naratiunea evenimentiala spre explorarea constiintei, aducand in literatura romana teme si trairi pana atunci ocolite. Valoarea textului nu sta doar in imaginea mai complexa a provinciei, ci in faptul ca introduce in proza o noua atitudine existentiala, in care introspectia se transforma in instrument al cunoasterii. (Lucian Pricop)
Referinte critice din Boris Marian, Eugen Simion, Ion Simut.
