Antoine de Saint-Exupéry este unul dintre acei scriitori la care viata se impleteste atat de strans cu opera, incat e extrem de anevoios sa le distingi una de cealalta. El intruchipeaza tipul „scriitorului aventurier“, iar cartile sale, inspirate din viata de aviator, pot fi calificate, dintr-un punct de vedere, drept „romane ale experientei“. Dar autorul Micului Print nu este doar un personaj aventuros, ci si un poet capabil sa scrie admirabile pagini lirice, un spirit nelinistit, preocupat de rosturile mai adanci ale existentei. Din aceasta perspectiva, Pamant al oamenilor este o opera exemplara. Ea poate fi privita ca un memorial cu insertii eseistice, ca un roman al experientei, ca un poem dedicat vietii de aviator (iar intr-un sens mai larg – omului insusi), ba chiar ca o versiune moderna a povestirilor filozofice din secolul al XVIII-lea, caci fiecare dintre episoadele cartii sunt menite sa ilustreze adevaruri cu caracter general, desprinse din sistemul de valori al umanismului.
Octavian Soviany
„Pamantul ne invata mai multe despre noi insine decat orice carte. Pentru ca ni se impotriveste. Omul se descopera pe sine atunci cand are de infruntat un obstacol. Dar pentru a o scoate la capat ii trebuie o unealta, ii trebuie o rindea sau un plug. Lucrand pamantul, taranul smulge, putin cate putin, secretele naturii, iar adevarul pe care il descopera este universal. Tot asa avionul, unealta liniilor aeriene, pune dinaintea omului toate problemele vechi.“
Antoine de Saint-Exupéry
Cartea Pamant al oamenilor a aparut in 1939 si a fost recompensata cu Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze, fiind considerata, alaturi de Micul Print, capodopera scriitorului (in mai mare masura decat romanul postum, neterminat si neadus la forma lui definitiva, Citadela).
