Sumele reprezentind drepturile de autor pentru aceasta editie sint donate asociatiei Lumea lui Arthur pentru sustinerea copiilor cu dificultati in dezvoltare.
„Mi-a spus odata un sportiv ca tot ce trebuie facut e un pas in directia potrivita, restul vine de la sine, pentru ca visul e deja acolo. In 2013, tot ce-mi doream era sa spun adevarul meu, povestea unui copil bolnav si a familiei sale. Dupa ce-am scris povestirea «Florinel», lucrurile pareau incheiate. Nu mai vedeam ce-as fi putut adauga, drama era o drama ca atitea altele. Dar mi-am dat seama ca abia facusem primul pas in directia potrivita. Incepind din acel punct, am scris pur si simplu: cu pauze de documentare, lasind episoadele sa se aseze de la un capitol la altul, dar stiind mereu unde vreau sa ajung. Incerc sa aduc componenta sociala mai aproape de cititor, vreau ca, prin poveste, oamenii sa inteleaga lumea in care traim. Ioana, ce n’est pas que moi.” (Diana Badica)
„Diana Badica este prozatoarea pe care o asteptam de multa vreme: cea mai tragica a generatiei sale si totodata cea mai comica. Rareori cineva poate surprinde atita viata intr-o singura carte.” (Marius Chivu)
„Povestea Ioanei Negrila, protagonista acestui roman, este marcata de doua evenimente traumatizante. In copilarie, boala fratelui ei mai mic o priveaza de atentia parintilor, facind-o sa se simta neglijata. Dupa moartea lui Florinel, in perioada adolescentei, atunci cind lucrurile par sa reintre in normal, parintii se despart. Urmarea este ca, ajunsa la maturitate, Ioana traieste singura, convinsa ca orice incercare de a-si intemeia o familie este sortita esecului. Cititorului nu-i va scapa, fireste, faptul ca datele biografice ale personajului coincid cu cele ale autoarei.
Naratiunea la persoana intii ii va sugera, in plus, ca schimbarea de nume e menita sa prezinte ca fictiune o experienta de viata strict autentica. Ar fi insa o greseala sa reducem romanul la faptele de la care a pornit. In primul rind, ca povestitoare, Ioana nu se confunda cu personajul omonim, ea istorisind cu verva anecdote despre nenumarate alte personaje. In al doilea rind, exista, de fapt, nu una, ci trei «Ioane» cu voci distincte: fetita naiva, adolescenta orgolioasa si femeia matura, care isi rememoreaza viata. Principala calitate a romanului, remarcabila pentru un debut, consta in aceasta extraordinara mobilitate a punctului de vedere. Caracterul autobiografic ramine important, dar se cere inteles ca o constructie-de-sine in care, paradoxal, personajul preia initiativa.” (Ovidiu Verdes)
Diana Badica (n. 1985, Slatina) a absolvit facultatile de Psihologie si Stiintele Educatiei si Sociologie si Asistenta Sociala din cadrul Universitatii din Bucuresti. In 2012 a participat la primul curs de creative writing tinut de Florin Iaru si Marius Chivu. A colaborat la romanul colectiv Mos Craciun & Co. (Editura ART, 2012) si a debutat cu volumul de poezie Enspe mii de dimineti (Casa de pariuri literare, 2014). A publicat proza scurta in revistele Iocan, Familia si Observator cultural, precum si articole in Dilema veche si Decit o Revista.
