Dar in acea clipa s-a intamplat ceva. Pasarea fugise pe neasteptate. Isi luase zborul indepartandu-se cat de repede putea.
– Pasarea mea! Pasarea mea! suspina fetita.
Dar Tyltyl a fost primul care a alergat pe scari si s-a intors triumfator:
– Nu e nimic, a spus el. Nu mai plange! E inca in casa si o s-o gasim.
– Esti sigur ca ai s-o prinzi din nou, nu-i asa? a intrebat ea.
– Ai incredere in mine, a spus baiatul in taina. Stiu unde este.
– Esti sigur ca ai s-o prinzi din nou, nu-i asa? a intrebat ea.
– Ai incredere in mine, a spus baiatul in taina. Stiu unde este.
Acum stiti si voi, dragii mei cititori, unde se afla Pasarea Albastra. Lumina nu le dezvaluise nimic copiilor, insa le aratase drumul spre fericire invatandu-i sa fie buni si generosi.
Inspirata de piesa dramaturgului belgian Maurice Maeterlinck, povestirea Pasarea Albastra scrisa de Georgette Leblanc este o lectie despre fericire, din care pot invata nu numai copiii, ci si adultii.
Povestea celor doi frati, Tyltyl si Mytyl, plecati in cautarea fericirii intruchipate de Pasarea Albastra, ne reaminteste ca adevarata fericire zace in lucrurile marunte care ne inconjoara, in caldura caminului si a familiei, si ca este mai important sa daruim fericire decat sa alergam dupa ea.
