„Exista oameni care nu sunt niciodata in stare sa ajunga in Fantázia, spuse domnul Koreander, si mai exista oameni care sunt in stare, dar raman acolo pentru totdeauna. Si mai exista cativa care se duc in Fantázia si se intorc inapoi. Asa ca tine, Bastian. Iar acestia vindeca ambele lumi.“
Cand Bastian descopera intr-un anticariat o misterioasa carte legata in matase aramie, nici prin gand nu-i trece ca o sa-i fie incredintata o misiune importanta. E nevoit sa patrunda cumva in carte si sa salveze Fantázia, un taram al imaginatiei in care orice este posibil, si in care te poti si pierde. Viata Craiesei Copile sta in mainile sale si e hotarat sa riste totul pentru a o salva.
Adevarata incercare pe care Bastian e nevoit sa o depaseasca nu este patrunderea in Fantázia si salvarea ei, ci descoperirea caii prin care se poate intoarce in lumea reala. Iar parasirea unui taram fara hotare se dovedeste cu atat mai grea.
Scriind o poveste in poveste ce se autogenereaza la infinit, Michael Ende le demonstreaza cititorilor sai ca nimic nu se sfarseste cu adevarat, ci doar se preschimba, si ca, in final, cheia ce deschide poarta tuturor posibilitatilor sta in puterea de a afla cine esti cu adevarat.
"Cand eram mica mi-am dorit o carte care nu se termina niciodata. Povestea fara sfarsit a ramas cu mine pentru totdeauna, pentru ca m-a invatat ca fantezia mea poate duce povestea mai departe. Oricand, din orice punct. Copilul meu a citit-o cu sufletul la gura, fiindca saga lui Bastian e genul care te tine treaz pana in zori, cu lumi fantastice si animale fantasmagorice. Ramane sa descopere crescand ca fiecare dintre noi e Atreju si poate salva taramul imaginatiei. Nu va uitati intai la film, cititi povestea, nu se va termina niciodata!" (Andreea Caleman)
