Povestile lui Slavici nu se inscriu in repertoriul culegatorilor propriu-zisi de basme, precum, bunaoara Petre Ispirescu, el propunandu-si sa creeze un basm nou, caci, dupa cum afirma, „o poveste e intotdeauna amestecul mai multora: omul combina ce-i place. Chemarea prelucratorului, continua scriitorul, devine astfel cu mult mai grea si totodata cu mult mai frumoasa decat s-ar parea din inceput: el trebuie sa priveasca povestea din toate punctele de vedere si sa combine din toate variantele un intreg frumos. Astefel, culegatorul nu numai da receptiunii caracterul individual, ci produce totodata un intreg nou.
Faptele si ideile sunt dara o receptie din popor; gruparea lor estetica este un capriciu al individualitatii.
Eu, din toate aceste, am ales si combinat.
Sucul etic a ramas neatins. Am lasat ca gandirea morala a poporului roman sa ramana intacta si, indeosebi, pentru ca ea, in toate variantele, e tot aceea. Morala e rezultatul gandirii popoarelor, iara nu a indivizilor.”
{Scrisoarea d-lui Slavici catre redactiune-relativa la Zana Zorilor, in „Convorbiri literare”, Anul VI (1872), nr. 3, 1 iunie, p. 90}
Cuprins:
Povesti I – Zana Zorilor. Poveste, Florita din codru. Poveste, Ileana cea sireata. Poveste, Doi feti cu stea in frunte. Poveste, Pacala in satul lui. Poveste, Petrea Prostul, Limir-imparat.
Povesti II – Spaima Zmeilor. Poveste, Ioanea mamei, Baiet sarac
