Prin lianele inimii - Ana-Aurelia Pintea

Intr-o zi de toamna, cand padurea canta in mii de culori, cand viile pastrau inca aroma strugurilor ajunsi licoare dulce in butoaie, cand pe ogoare taranii harnici ca furnica din poveste, adunau ultimele roade ale pamantului, am aparut ca un boboc de primavara. Un boboc printre alti trei, eu fiind al treilea. Copilaria am petrecut-o in satul unde povestile erau scrise, nu citite, dar pasii m-au dus prin lume, purtand in suflet linistea satului, frumusetea naturii si tacerea brazdelor. Primele versuri le-am scris tot intr-o toamna, dar mult mai tarziu, ca intoarcere spre radacini pastrand amintirea inceputurilor si aducand cu sine emotia fragila a iubirii, a vietii si a umbrei.