Traiau odata un rege si o regina care iubeau nespus copiii. Erau atat de tristi ca nu aveau un copil al lor, incat se gandeau la asta zi si noapte: cand mancau, cand dadeau porunci supusilor, chiar si cand mergeau sa calareasca. Ca s‑o inveseleasca pe regina, regele ii canta uneori mici cantecele inventate chiar de el:
De-ar avea dinti de soricel, eu tot l-as iubi,
Chiar si cu parul alb de-ar fi!
Adesea, regina intra in joc si continua versurile:
L-as iubi si de-ar avea picioruse paroase,
Si de-ar avea mustati groase!
