Literatura evolueaza – dar nu pornind de la capodopere si reusite formale, cum s-a crezut mereu, ci de la „zgomotul de fundal” al productiei literare de piata.
Rusoaica e un roman pe masura timpului in care a aparut. Reconfortant pentru publicul interbelic, el il reasigura pe cititor de faptul ca actiunile omenesti, chiar si cele aflate sub invelisul complex al culturii (aici: fuga dupa Rusoaica din romanele rusesti), sunt naturale si primare – si ca instinctul sexual agresiv-irational si, implicit, relatiile inegale dintre genuri fac parte din acestea.
Citita in context, se poate observa cum naratiunea respectiva promoveaza tacit un sistem de valori desuet. Totusi, ca de obicei, literatura reuseste – cu sau fara voia autorului – sa scoata in evidenta anumite nuante ideologice importante, care au fost ascunse sau ignorate in trecut.
