In Romania anilor 1980, membrii unui grup coral specializat in cintari bisericesti cauta sa scape din robia unor confesiuni care nu-i multumesc, in incercarea de a descoperi adevarata credinta. Apartinind initial cultului baptist, trec la penticostali, apoi la adventisti, iar in cele din urma se circumcid si se convertesc la iudaism.
Astfel ajung sa emigreze in Israel, unde fiecare se descurca cum poate. Insa Jac, Corneliu si Beni, cei trei conducatori si ultimii reprezentanti ai grupului, nu isi gasesc nici aici linistea sufleteasca: Beni ajunge sa imbratiseze doctrina mesianica, devenind rabin, in vreme ce Jac si Corneliu se intorc dupa 1990 in Romania, unde pun bazele unui cult iudeo-crestin,„Sarbatoarea Corturilor”, convinsi fiind, dupa ani de peregrinari, de un singur lucru: „Nu conteaza daca ratacim sau nu. Dumnezeu ne va gasi oriunde Il cautam”.
„Sarbatoarea Corturilor descrie o experienta radicala a alteritatii ca identitate gasita, asumata si iarasi pierduta. Cum sa-ti construiesti, cu alte cuvinte, propria fiinta, propriile adincimi spirituale sacrificindu-ti (inclusiv prin suferinta fizica) datele banale, comune, concrete ale existentei. Personajele lui Ioan T. Morar sint niste iluminati profunzi si naivi totodata, straini si familiari, de aici si de acolo, care absorb crestineste litera si spiritul religiei iudaice. Romanul propune o modalitate inedita a eternei lupte dintre Bine si Rau (acesta din urma avind chipul concret al institutiei represive a comunismului, Securitatea, al delatiunii, al tradarii, al urii si santajului, dar si al demonilor interiori, ai neasezarii omului in lume), dintre trairea religioasa si cea profana. Ioan T. Morar a scris cea mai buna carte a sa de pina acum, o tulburatoare analiza cu o miza neobisnuit de inalta– un exceptional roman al marturisirilor care mintuiesc.” (Mircea Mihaies)
„Sarbatoarea Corturilor descrie o experienta radicala a alteritatii ca identitate gasita, asumata si iarasi pierduta. Cum sa-ti construiesti, cu alte cuvinte, propria fiinta, propriile adincimi spirituale sacrificindu-ti (inclusiv prin suferinta fizica) datele banale, comune, concrete ale existentei. Personajele lui Ioan T. Morar sint niste iluminati profunzi si naivi totodata, straini si familiari, de aici si de acolo, care absorb crestineste litera si spiritul religiei iudaice. Romanul propune o modalitate inedita a eternei lupte dintre Bine si Rau (acesta din urma avind chipul concret al institutiei represive a comunismului, Securitatea, al delatiunii, al tradarii, al urii si santajului, dar si al demonilor interiori, ai neasezarii omului in lume), dintre trairea religioasa si cea profana. Ioan T. Morar a scris cea mai buna carte a sa de pina acum, o tulburatoare analiza cu o miza neobisnuit de inalta– un exceptional roman al marturisirilor care mintuiesc.” (Mircea Mihaies)
Ioan T. Morar (n. 13 aprilie 1956, Seitin, judetul Arad) a absolvit in 1981, ca sef de promotie, Facultatea de Filologie a Universitatii din Timisoara, sectia romana-franceza. In perioada 1981-1986 a fost profesor de limba si literatura romana la Liceul Industrial „Textila” din Lugoj. Din 1987 devine redactor al revistelor Viata studenteasca si Amfiteatru. Dupa 1989 lucreaza la Cuvintul si Alianta Civica. In 1990-1991 este redactor-sef la „Varietati”, TVR, de unde pleaca prin demisie. Este membru fondator al Academiei Catavencu. Din toamna anului 2004 pina in 2009 este si senior editor la Cotidianul. A realizat mai multe emisiuni de televiziune, activind, pina in 1996, in grupul Divertis. In 2010 a fost numit consul general la Marsilia, functie din care a fost schimbat in 2012. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. A publicat volumele de versuri: Vara indiana (Albatros, Bucuresti, 1984; volum distins cu premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor); Fumul si spada (Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1989); Sovaiala (Brumar, Timisoara, 2000; volum distins cu premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor); Nerusinarea (Brumar, Timisoara, 2003) si Paloarea (Brumar, Timisoara, 2010). Poeziile sale au fost traduse in engleza, franceza, polona, spaniola si maghiara, in antologii si reviste culturale. La Editura Polirom a mai publicat Lindenfeld (ed. I, 2005; ed. a II-a, 2006; ed. a III-a, 2013; roman distins cu Premiul National de Proza al Ziarului de Iasi); Negru si Rosu (2013; roman nominalizat la Premiul „Cartea anului 2013” acordat de revista Romania literara) si Cartea de la capatul lumii (ed. I, 2007; ed. a II-a, 2015).
