Sfumato - Mircea Daneliuc

Manu Stoleru, in tinerete jucator adulat de fotbal, apoi antrenor respectat, acum pensionat, recunoscut la tot pasul, fara griji financiare, cu o sotie stiuta in tot Bucurestiul pentru frumusetea ei, cu un baiat mare, aproape la casa lui, intr-un cuvint, o familie lipsita de griji – cel putin, asta e perceptia lumii din afara. In realitate, baiatul e o sursa de spaime pentru ca e homosexual si vrea sa adopte un copil impreuna cu partenerul lui; Sabina aduce din ce in ce mai putin cu fiinta de care se indragostise Manu in tinerete; si, mai presus de toate, amintirea Violetei, pe care o iubise patologic inaintea Sabinei, se suprapune insistent cu orice actiune cotidiana, oricit de mica. Desi ar fi putut merge oriunde in lume cind are nevoie de un transplant de cornee, Manu alege un spital din Tirgu Mures, orasul in care traise cu Violeta. Calatoria pe care o face cu Sabina la Tirgu Mures pentru vizita de dupa operatie ii pune la incercare: ea nu mai reuseste sa-si inteleaga sotul si nu mai gaseste la el sprijinul de care are nevoie, iar Manu cauta peste tot amprentele Violetei si spera s-o reintilneasca. Ceea ce trebuia sa fie un simplu drum de citeva ore se transforma intr-o calatorie in trecut, scurtcircuitata de revelatii care ii schimba perceptia lui Manu despre prezent si ii impinge pe amindoi pe un drum fara intoarcere.

 

Mircea Daneliuc (n. 1943), om de teatru si film, scriitor. A absolvit Facultatea de Filologie a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, sectia de limba franceza (1966), si Facultatea de Regie Film, IATC (1972). Debuteaza regizoral in cinematografie cu lungmetrajul Cursa (1975; Premiul ACIN pentru debut), urmind ca, pina in 1989, sa duca o lupta constanta cu aparatul de cenzura. Din cele 17 filme regizate, aproape toate primesc premii ACIN/UCIN sau straine. Si-a facut debutul literar in 1997, cu romanul Pisica rupta (Premiul ASPRO pentru cea mai buna carte a anului; editia a II-a, 2013); au urmat romanele Marilene (1999, 2005), Apa din cizme (2000, 2006), Strigoi fara tara (2001, 2014), Petru si Pavel (2003, 2015), Ora lanti (2007, Premiul pentru proza al revistei Ateneu), Cele ce plutesc (2009), Ca un gratar de mici. Un picior de plai, cu spitul (2013), Andreas, Andrada (2016), piesele de teatru Schiopul binemirositor (1999), Doi pinguri (2000), Carlo Carlini, Iluzionism (2003, Premiul National de Dramaturgie), Femei in ghips (2005), Teatru (2017), nuvela Baiatul fara sprincene (2012), precum si volumele de proza scurta Doua spalari pe cap (2010), Dulci meleaguri (2016) si Cele mai timpite momente (2018).