Premiul Pulitzer 2016. O carte musai.
Simpatizantul este - printre multe altele - un roman de spionaj si de razboi plin de suspansul unui thriller, o satira politica, o privire istorica lucida asupra colonizarii si revolutiei, un imn straniu si impecabil inchinat imigrantului, o explorare caustica si incomoda a identitatii si a Americii, o meditatie asupra vinovatiei si tradarii.
Naratorul, un dublu agent comunist, un om cu doua minti, jumatate francez, jumatate vietnamez, ajunge in America dupa caderea Saigonului si incearca, asa cum fac si ceilalti refugiati vietnamezi, sa-si construiasca o noua viata.
In ciuda atrocitatilor si a numeroaselor situatii-limita care impanzesc cartea – asasinate, explozii, dezmembrari, viol in grup, torturi cumplite -, la capatul acestei lecturi va asteapta un regal. Simpatizantul este un roman ultra-amibtios, profund si inteligent, cu un ritm innebunitor, personaje exceptionale, cu un tip de scriitura flamboaianta si fraze absolut memorabile care or sa va bantuie si, nu in ultimul rand, o carte de un umor negru ucigator si foarte nuantat, hranit dintr-o ironie si o autoironie de cea mai buna calitate.
In ciuda a tot ce s-a intamplat – da, in ciuda a toate, in fata nimicului –, inca ne mai consideram un revolutionar. Ramanem cea mai increzatoare dintre creaturi, revolutionarul in cautarea unei revolutii, cu toate ca nu ne vom supara nici daca vom fi numiti un visator ametit de o iluzie. In curand vom vedea la orizont soarele stacojiu aparand dinspre rasarit, unde intotdeauna este rosu, dar pentru moment ceea ce vedem afara pe fereastra este doar o alee intunecata, cu trotuarul pustiu, si perdele trase peste ferestre.
