Un caine fara stapan este adoptat de un soldat tanar, care se pregateste sa plece la razboi. La inceput, nimeni nu-si da seama de curajul uimitor, de indrazneala si loialitatea micutului animal. Dar se intampla sa fie ranit grav de un proiectil... Oare caporalul Conroy il va mai vedea vreodata?
Aceasta poveste induiosatoare se bazeaza pe istoria adevarata a lui Stubby, cainele cu cele mai multe decoratii din timpul Primului Razboi Mondial.
Aceasta poveste induiosatoare se bazeaza pe istoria adevarata a lui Stubby, cainele cu cele mai multe decoratii din timpul Primului Razboi Mondial.
In 1917, in timp ce Primul Razboi Mondial era in plina desfasurare, un caine vagabond s-a aciuat langa baza de antrenamente militare din Connecticut, SUA, cautand resturi de mancare. Soldatii i-au dat numele Stubby. Caporalul Robert Conroy l-a luat imediat in ingrijirea sa si cei doi au devenit repede de nedespartit.
In prima linie a frontului, Stubby a facut multe fapte eroice. A latrat ca sa-i avertizeze pe soldati de raidurile care se apropiau sau de atacurile cu gaze, pe care le simtea inaintea lor. Patrula in cautare de sobolani si ajuta la localizarea soldatilor raniti pe campul de batalie. Dupa ce unitatea lui militara a ajutat la eliberarea orasului francez Chateau-Thierry, localnicele i-au confectionat o uniforma.
Pe 11 noiembrie 1918 s-a declarat un armistitiu, iar luptele au incetat. Soldatii din Divizia Yankee l-au numit pe Stubby mascota lor, iar cand presedintele Woodrow Wilson i-a vizitat in Franta in ziua de Craciun a anului 1918, l-a intalnit pe Stubby si i-a strans labuta.
Dupa razboi, Stubby s-a intors in Statele Unite ale Americii alaturi de Conroy si a condus Parada Victoriei a Regimentului 102 al Diviziei Yankee, organizata in Boston, pe 25 aprilie 1919.
Stubby s-a bucurat de celebritate si recunoastere – a ajuns chiar sa viziteze Casa Alba de doua ori, unde a cunoscut doi presedinti: Harding si Coolidge.
In 1926, Stubby a murit de batranete in bratele lui Conroy.
In prima linie a frontului, Stubby a facut multe fapte eroice. A latrat ca sa-i avertizeze pe soldati de raidurile care se apropiau sau de atacurile cu gaze, pe care le simtea inaintea lor. Patrula in cautare de sobolani si ajuta la localizarea soldatilor raniti pe campul de batalie. Dupa ce unitatea lui militara a ajutat la eliberarea orasului francez Chateau-Thierry, localnicele i-au confectionat o uniforma.
Pe 11 noiembrie 1918 s-a declarat un armistitiu, iar luptele au incetat. Soldatii din Divizia Yankee l-au numit pe Stubby mascota lor, iar cand presedintele Woodrow Wilson i-a vizitat in Franta in ziua de Craciun a anului 1918, l-a intalnit pe Stubby si i-a strans labuta.
Dupa razboi, Stubby s-a intors in Statele Unite ale Americii alaturi de Conroy si a condus Parada Victoriei a Regimentului 102 al Diviziei Yankee, organizata in Boston, pe 25 aprilie 1919.
Stubby s-a bucurat de celebritate si recunoastere – a ajuns chiar sa viziteze Casa Alba de doua ori, unde a cunoscut doi presedinti: Harding si Coolidge.
In 1926, Stubby a murit de batranete in bratele lui Conroy.
