Intr-o camaruta din Gorizia - oras din nord-estul Italiei, intotdeauna la granita si adeseori nesigur de apartenenta sa teritoriala -, Haya Tedeschi, batrana, singura si inconjurata de fotografii vechi si taieturi din ziare, asteapta sa-si reintalneasca fiul rapit de langa ea in urma cu saizeci si doi de ani. Tatal lui e ofiterul SS Kurt Franz, iar copilul lor s-a nascut ca sa faca parte din proiectul Lebensborn, prin care Himmler nazuia sa vada Germania "curatata" din punct de vedere rasial. Meditatia Hayei asupra istoricului familie sale - familie de evrei asmilitata de catolicism - se intrepatrunde neindurator cu masacrul evreilor italieni in lagarele de concentrare. Prin cautarea obsesiva a fiului pierdut, descopera fotografii, harti, versuri, marturii inregistrate la procesele de la Nürberg, interviuri cu evreii celei de-a doua generatii de dupa Holocaust, precum si relatari ale celor care au asistat la atrocitatile ce se desfasurau in urma cu sase decenii chiar sub ochii ei, pe atunci prea naivi sa le vada.
In paralel cu povestea fictionala a familiei Tedeschi, cartea urmareste istoria reala a portului Trieste de la sfarsitul Imperiului Habsburgic pana la punerea in functiune a lagarului de concentrare de la San Sabba in 1943, traversand fascismul anilor 1920 si ocupatia nazista care a urmat si devenind o contributie zguduitoare la literatura istorica despre secolul XX.
"Desi o opera de fictiune, Trieste e totodata un proiect bine documentat din punct de vedere istoric. Povestea de viata a Hayei este tesuta cu maiestrie intr-o istorisire mai ampla a atrocitatilor secolului XX. Cartea incepe intr-un ritm usor, familiarizandu-ne cu peisajul arhepiscopal al Goriziei intr-o maniera care aminteste de W. G. Sebald... O adevarata capodopera." Financial Times
"In cartea Dašei Drndić chiar si cele mai lugubre fraze raman de o demnitate rece." The New York Times Book Review
E nevoie de-o singura clipa sa deslusesti taina Vietii, iar cheia tuturor tainelor este doar Istoria si numai ea, o ciclicitate perpetua si-un nume frumos dat nenorocirilor. Jorge Luis Borges
