Vatra parasita editia 2022 - Ioan Slavici

Degeaba timpul trece si oamenii se prefac. Se stricase fata si nu mai putea sa stea ca mai-nainte zile-ntregi cu copiii cu gastile cu ratele si cu gainile numai. Apoi de cand s-a dus la moara n-a auzit ce-i drept nici o vorba buna de la nimeni dar nici ocari si ghionturi n-a mai mancat iar ca stapana la casa ei facea ce voia se scula si se culca cand ii venea manca ce-i placea si-l schimba traiul bun pe om. Lasa ca nu mai era tot atat de bondoaca ca mai-nainte si se saltase la trup rotunjindu-se la obraji dar i se schimbase si fata. Nu mai era copilul necajit si supus care nu indrazneste sa ti se uite in ochi ci fata voioasa care rade mereu si din ochi si din buze si se uita fara de sfiala-n fata si are vointa ei peste care nu lasa pe orisicine sa treaca. O vedeai acum ca e fata lui Bucur al lui Cimbru si Anei i se parea cateodata cam obraznica. Ioan SLAVICI - Vatra parasita