Vitralii incolore - Dumitru Popescu

Nu mai m-a vizitat la opera n-a mai telefonat. A venit muntele la Mahomed. Vorba sa fie. E chiar pe dos. Stam intr-un cabinet de spital si conversatia treneaza. Am o dispozitie amara el mi-a transmis-o. L-am vazut altadata intunecat napraznic rau chiar sadic nu exagerez Epitetul l-am inventat pe cand tineam sa-l blamez stie dumnezeu de ce sa-l blamez facem atatea lucruri fara noima ne aprindem din te miri ce parjolim in jur si absolut gratuit fiindca ni s-a nazarit pur si simplu nazarit. L-am vazut in toate felurile dar mahnit nu. In celelalte cazuri stiam sa ma descurc gaseam antidotul am un sistem defensiv bine pus la punct. Nu gresea cand spunea ca sunt cazona in sensul asta da sefa de promotie la Saint-Cyr. Agresorii cotropitorii infumuratii conchistadori n-au nicio sansa cu mine. Dar cand e mahnit Toata stiinta militara imi apare total inutila. Sa ma apar de mahnirea lui Sa pornesc cavalcada s-o pun pe fuga Mahnirea e de plumb n-ai cum s-o urnesti. Si in acelasi timp imponderabila nimic n-o poate dobori. Chiar aceasta impresie mi-o face de pradat. Ce e cu tine Don Juan Ce e cu tine si nu spui si eu nu pot sa ghicesc M-ai legat fedeles doar ochii mai pot sa-i misc. Sa strapung sa scrutez... Si nimic. Nu stiu de unde sa te apuc nu stiu nici ce sa spun m-am prostit de tot. Trancanim nu conversam. Ca doi navetisti de pe santiere diferite in acelasi compartiment de tren sau doi pensionari necunoscuti facand coada la hartie igienica. Dumitru Popescu Vitralii incolore