Daca ar fi sa admitem fara rezerve jocul scriptural, atunci Adela este unul dintre putinele romane care nu au nevoie de „prefata”, de cuvant inainte, de o introducere analitica, pentru ca este el insusi o prefata, o introducere la o anumita lume, la o determinata gama sentimentala. Romanul propriu-zis se reduce la o singura fraza: „Adela este o iluzie paradisiaca, si nu trebuie sa devina o realitate. Restul e „prefata”.
Fiecare generatie are nu numai un tipar filozofic existential, dar si un model estetic si o formula erotica. Cu fiecare generatie se naste aceeasi dilema: cum poate fi posibila, adica realizata, o iubire reala si dezinteresata intre un barbat de 40 de ani si o femeie de 20 de ani?
