Fara dorinte, initiative ori asteptari din partea putinilor mei cititori, m-am hotarat sa mai scriu o carte cu putin umor, cu multa iubire si tristete, cat abia sa inapa in univers, fiindca povestea marinolei, cea care a ramas nevazatoare din copilarie, cea care a visat, a sperat si a iubit, nu s-a sfarsit inca.
Frumoasa marinola a plans printre ruinele viselor, luptatoarea Marinola a asistat la inmoramantarea fiecarei sperante, iar iubirile ei din tinerete si maturitate le-a inchis in cea mai sigura caseta de aur numita „inima”.
