În Genţiane, Cella Serghi spune povestea Radei Ionac, personaj asemănător din multe puncte de vedere cu Diana Slavu, eroină din Pânză de păianjen. Tânără de origine modestă, Râdă munceşte din greu – este asistenta medicală într-un spital, slujnica în casele unor doamne cu stare – ca să-şi poată finaliza studiile şi să devină regizor. Pentru a-şi împlini visul, este nevoită să accepte compromisuri şi să facă faţă prejudecăţilor celor din jur. Că toate personajele feminine ale Cellei Serghi, Radă se îndrăgosteşte şi suferă din iubire, îi admiră şi îi dispreţuieşte pe bărbaţi. În final însă, fericirea nu vine din poveştile de dragoste pe care le trăieşte, ci din împlinirea personală.
Fragment din romanul "Genţiane" de Cella Serghi:
„Când m-am înapoiat, Cirus ţinea carnetul în mână şi, fără să ridice privirea, îi spunea Agatei:
- Constantă, dar infidela.
- Te-am auzit când îi spuneai unei frumoase blonde că e fidelă, dar inconstanta.
- Tot ce se poate.
- Nu e acelaşi lucru?
- Nu. Poţi să ţii toată viaţa la bărbatul tău şi să-l înşeli pe toate cărările. Sau dimpotrivă. Poţi să te desparţi de fiecare dată când te îndrăgosteşti de altul şi să nu-l înşeli pe nici unul.
- De ce se face atâta caz de acest „mă înşală” - „nu mă înşală"? Am întrebat. Sunt atâtea lucruri mai importante.
- După părerea mea, femeia ideală... începu Cirus.
Poate că tăcusem în seara aceea prea mult, poate că paharul de vin pe care-l băusem însetată şi umilită de purtarea Agatei care mă trimitea mereu la bucătărie îmi dezlegase limba, altminteri nu ştiu de unde am luat curajul să-l întrerup.
- Mie, care am trăit atâţia ani în spital, cu mâinile vârâte în puroi şi în alte mizerii, îmi vine să vomit când aud „femeia ideală". În seara asta pictorul îi tot dă zor cu „femeia ideală”. Ideală pentru cine? Există? Şi, dacă ar exista, ar merita-o el?
- Fiecare are dreptul s-o gândească pură, perfectă, fără slăbiciuni! Spuse Cirus amuzat, satisfăcut şi mirat.
- Nu ştiu cum o gândiţi, dar o alegeţi fiindcă are picioare frumoase şi-i reproşaţi mai târziu că n-are caracter. Vă îndrăgostiţi fiindcă are nasul în vânt şi-i cereţi, pe urmă, să fie inteligenta.
- Unu la zero pentru Râdă! Râdea Agata, triumfătoare.
Dar Cirus, fără s-o bage în seamă, îmi lua mâna.
- Ai degete boante şi unghii tăiate până în came. Mâna de copil necăjit. Nu e frumoasă, dar e înduioşătoare. O mână care nu ştie să ceară, ştie să dea... Şi, privind în palma: Eşti gata să te aperi, de cine?
- De junglă în care trăiesc.
- Totuşi, iubeşti oamenii.
- Iubesc şi câinii, dar, până să afle că-i iubesc, pot să mă muşte.”
