Memoriile unui suflet ipocrit - Roxana Ionescu

Doi ochi albastri si patrunzatori nu m-ar fi strafulgerat mai puternic. Nici de ar fi fost verzi sau negri si adanci nu ar fi durut atat de tare. nsa ceva din ascutisul lor m-a facut sa tresar. Ceva din privirea celui din fata mea mi era familiar sau poate doar mi parea asa din pricina zambetului sau. S-au scurs cateva secunde timp n care nu m-am putut gandi la nimic altceva ma ntrebam numai daca acel zambet binevoitor mi este ntr-adevar adresat mie. Abia mai apoi mi-am dat seama ce se petrecea ca eu nca mai tineam acel cd n mana ca tanarul necunoscut nca se mai uita la mine cu oarecare interes n timp ce ea era prinsa ntr-o discutie cu nsotitorul necunoscutului. nsotitor pe care l stiam.