Pinocchio, celebra papusa din lemn cioplita de mesterul Geppetto, si-a inceput peripetiile in 1881, cand parintele sau literar, scriitorul si jurnalistul florentin Carlo Collodi (1826-1890), a inceput sa le publice, in foileton, in Giornale per i bambini (Revista pentru copii). Doi ani mai tarziu, in 1883, povestirile aveau sa fie reunite in volum sub titlul Le avventure di Pinocchio. Storia di un burattino (Aventurile lui Pinocchio. Povestea unei papusi de lemn), iar primul ilustrator care a avut cinstea de a-i conferi un chip lui Pinocchio a fost Enrico Mazzanti.
Cel care l-a facut insa celebru pe Pinocchio a fost Attilio Mussino, care, in 1911, a ilustrat cartea intr-o maniera atat de atractiva, incat aventurile nastrusnicei papusi de lemn i-au cucerit definitiv si pe cei mici, si pe cei mari. O noua infatisare a personajului, incantand copilaria multor generatii de cititori, avea sa-i apartina lui Walt Disney, odata cu lansarea in 1940 a cunoscutului sau film de animatie. Urmand exemplul lui Geppetto, numerosi ilustratori din intreaga lume si-au facut propriul Pinocchio, dupa cum au inteles si au iubit ei papusa de lemn.
Pinocchio se numara printre cele mai traduse si mai iubite carti din literatura italiana, fiind cunoscuta pretutindeni in lume. Mesajul ei profund uman, surprinderea fina a psihologiei copilului, pitorescul personajelor, impletirea abila a realului cu fantasticul si, mai ales, umorul captivant si vioiciunea stilului reprezinta doar cateva dintre calitatile care o inscriu printre capodoperele literaturii universale pentru copii, alaturi de scrierile lui Hans Christian Andersen, Charles Perrault, Jacob si Wilhelm Grimm, Lewis Carroll, Rudyard Kipling sau L. Frank Baum
