Romanul Satra urmareste destinul unei comunitati de romi nomazi, care traieste in afara regulilor sociale impuse de majoritari: fara case, fara stabilitate, dar cu legi proprii, cu obiceiuri, traditii si un mod de viata aparte. De-a lungul povestii, satra este mereu in miscare, fugind de foamete, de autoritati, de razboi si de prejudecati, intr-o lupta continua pentru libertate si supravietuire. Este o lume complet diferita: o lume marginalizata, dar vie, libera si profund umana.
„Satra este istoria unei deportari spre rasarit si a degradarii unor legi stravechi de existenta. O lamentatie lunga, ca si Ce mult te-am iubit, si o meditatie despre moarte, dar intr-o forma indirecta. In cartile anterioare, Zaharia Stancu privea pitorescul, exoticul din afara. Acum se instaleaza in interiorul lui si construieste o poveste verosimila, de o aspra poezie. [...] Satra este nu numai o initiere fortata in moarte, dar si o meditatie despre moarte si viata, o lunga interogatie. Pe dedesubtul evenimentelor crancene, curge apa resemnarii si se intinde privelistea eternitatii [...]“ Eugen Simion
