Sofisme si alegorii bazaconii palimpseste parabole paradoxuri pastise precum si extraordinare plastografii din cartierul de Est - Radu Enache

In Sofisme amp alegorii bazaconii exista insa si un alt sens al vopsitului cu acril fara de care imaginea poeziilor lui Radu Enache ar fi complet neinteleasa un palimpsest la urma urmelor indescifrabil. La inceput naratorul isi exprima ironic regretul de a nu-si fi publicat volumul dupa 1900 pe la amiaza . Initial am citit 1990 si probabil ca greseala mea nu e tocmai intimplatoare caci textele lui Radu Enache trimit la epopeea ironista a lui Mircea Cartarescu din Levantul aparuta in 1990 . Daca universul este asa cum am spus antic scriitura este romaneasca un tur de forta postmodernist intru totul postmodernist prin poezia romaneasca realizat printr-o multime de metode dar mai ales prin aceea a calchierii. Astfel versul lui Eminescu Nu-nvie mortii e-n zadar copile devine la Radu Enache Nu-i vie piatra E-n zadar c o pila iar versul lui Arghezi Niciodata toamna nu fu mai frumoasa devine Niciodata broasca nu fu mai testoasa . Acrilul este deci substanta postmodernismului care se desfasoara prin ironie si autoironie pastise anacronisme Gretel e feminista o intertextualitate debordanta aproape in fiecare strofa daca nu in fiecare vers gasesti o trimitere un citat o calchiere astfel incit textul devine dens autoreflexiv un joc al limbajului derutant in care sensurile se ascund si se arata ca niste raze de lumina in functie de schimbarea perspectivei. Arthur Suciu